Poezie

Ploi imaginare

1 min lectură·18 august 2017

Mediu

“o să te plouă pe aripi, spuneai...” Nichita Stănescu

- Pe care parte-a ploii ești tu? Pe care eu?

Ne urmărim în joacă, pe-un drum imaginar,

Alături ne veghează un înger... Dumnezeu

Zâmbind oprește timpul. Grăbitul minutar

Tușește și se-ntrece cu gluma,-nghesuit

Pe un cadran de sticlă, cu palmele căuș,

Atâta veșnicie și-atâta infinit

Pavează drumul serii sub pasul jucăuș.

Vezi dar cât de nebună e lumea-n care-mi pierd

Aceste zile albe, nescrise, drag odor,

Urmează-mă,-ndrăznește și jur c-o să-ți dezmierd

Cu aripile tâmplei un gând rătăcitor.

- Pe partea dinspre soare, cu razele-ți măsor

Aripile albastre, te-ating imaginar

Pe umerii de fildeș, luceferi sub picior

Se-aprind cu dor în urma dezghețului stelar.

Tu lasă poezia să te pătrundă-ncet,

Împiedică-te-n rime și-nvață-mi pe de rost

Geografia frunții sau trece-mi un stilet

Prin carnea ce-și dorește în eden adăpost.

Să-ți pun eternitatea în palme, fructul ei

Spălat de ploi amare să-l guști cu buze dulci,

O să te fur, iubito, și-o clipă-n ochii mei

Întinsă pe retină, zâmbind să mi te culci.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.195

Ioan Grigoraș. “Ploi imaginare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14111838/ploi-imaginare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.