Poezie
vremelnicie
2 min lectură·
Mediu
din tot ce mi-am fost nu-mi mai aparține nimic
sunt a ta în întregime
creată din coasta începutului de lume
a timpului tău
tu alfa
eu omega
doi poli ai aceleiași existențe
fii ai unui Dumnezeu obosit de eșecuri
de pedepse aruncate peste oameni și îngeri deopotrivă
nu ne suntem continuări
ci enclave
unul în sufletul celuilalt
nici creatorul n-ar putea spune cert
unde începi tu
unde sfârșesc eu
suntem o sublimă îmbinare de culori și sentimente
așezate pe pânza de păianjen a vremelniciei
și totuși
câtă veșnicie se odihnește în palmele tale
iubirea mea
***
am fost vânt de miazănoapte
pe buzele tale m-am oprit să-mi stâmpăr setea
cu perle de rouă căzute din ochii unui serafim somnoros
mi-am făcut cuib în atriul stâng al timpului tău
tapetat cu puf de lebădă
ceaikovski te-o fi așezat în portativul vremii înaintea mea
sufletul meu te inspiră profund
dispneic și sonor
insuficient de parc-aș locui pe o planetă lipsită de oxigen
cu tine începe și se sfârșește liniștea și neliniștea mea
ne-am născut citindu-ne în palmă poezia destinului
dumnezeu a jucat totul pe o singură carte
fără cusur
creația lui își cere dreptul la veșnicie
și totuși
câtă tăcere amuțește limba ceasului pentru o secundă
numai a noastră
iubirea mea
liliana trif & ioan grigoraș
001234
0