Poezie

Maladie sentimentală

1 min lectură·19 iulie 2017

Mediu

- Zac de-o boală fără nume, incurabilă, să știi

Cumpătul mi-l pierd prin lume, mă adun în poezii.

E o maladie rară, doctorii n-o înțeleg,

Nu e grea, dar nici ușoară, e-o jumate din întreg.

De cealaltă jumătate ești bolnav și tu, mi-au spus

Florile din câmp plecate să găsească un răspuns.

Leacuri tămăduitoare s-or găsi pe undeva?

Înainte de culcare, mă cuprinde mâna ta

Și mi-e bine dintr-o dată... Zac de-o boală fără leac,

Dependența mea de tine e letală. Ce să fac?

- Sunt bolnav la fel ca tine, uneori am amnezii,

Care-mi trec atunci când pasul mi-l conduci prin poezii,

Nu știu dacă-i maladie sau de versuri sunt atras,

Dar iubirea mea-i curată și e tot ce mi-a rămas.

Ne-am contaminat atipic, pot să jur: e-adevărat,

Suntem doi nebuni pereche care s-au abandonat

Febrei mari a pasiunii... Dansu-n miez de noapte goi

E-un remediu cald, iubito! Ne salvează pe-amândoi.

Îți cuprind în brațe trupul, porțelan topit în jar,

Lasă doctorii s-aștepte, diagnosticul e clar.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.392

Ioan Grigoraș. “Maladie sentimentală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14110519/maladie-sentimentala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.