Poezie

Mi-e setea ascuțită

1 min lectură·12 iulie 2017

Mediu

- Mai dă-mi un strop de elixir, pocalul

E gol de-atâta timp și simt că doare

Pământul ars de dor pe care valul

Nu l-a atins demult, fă-mi o favoare

La miezul nopții să cobori pe scala

Cu rimă-mperecheată, din aripă

Să bați ușor când îți deschizi petala

Și n-am să fac din dragoste risipă.

Mi-e setea ascuțită ca o lamă,

O simt cum taie inima în două

Și uneori în pieptul ars o teamă

C-ai să dispari cu primii stropi de rouă.

- Eu i-am plătit cu vârf dobândă vieții

Să pot urma un drum trasat de tine,

Ne-am căutat în anii tinereții

Amnezici, goi, pe continente pline

De spini înalți și albii de hârtie

Prin care curg izvoarele tăcerii,

Și totuși, vezi, destinul meu se scrie

Cu mâna ta. Prin edenul tău merii

Nu-s interziși, deci fără nici-o teamă

Hai să gustăm din fructul lor dulceața,

Când Dumnezeu, zâmbind, ne-o cere vamă

Să-mpodobim cu stele dimineața.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.480

Ioan Grigoraș. “Mi-e setea ascuțită .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14110227/mi-e-setea-ascutita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.