Poezie
Omul cu două inimi
1 min lectură·
Mediu
- De mâna ta-s egale mărirea și căderea,
Ating similitudini, rimează ca și cum
Un om cu două inimi înalță învierea
Pe fiecare cruce din margine de drum.
De mâna ta balanța-și menține echilibrul,
Pe talere de aur lumina cade blând,
Cu brațe inegale îmbrățișând calibrul
Neliniștilor mele, dar cine știe când
Mă vei lăsa de mână de-am să revin vreodată
Pe falia albastră dintre pământ și cer,
Un om cu două inimi nu poate să străbată
Distanța ce separă etern de efemer.
- Când alergăm de mână plutește-n fiecare
Corabia speranței, nu pot să-ți spun de ce
În piept am două inimi. Nimic să le separe
N-a existat pe lume. Iubito, unde e
Prea verde adevărul, minutul prea subțire?
Prin acul tău de fildeș strecoară-le și-apoi
C-un degetar de aur, c-o dulce-alcătuire
Brodează veșnicia ce-așterne între noi
Poemele cu îngeri și demoni deopotrivă,
Un om cu două inimi nu poate obosi
Chiar dacă lumea-ntreagă-și înalță împotrivă
Oprobriile mute, de mâna să mă ții!
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Omul cu două inimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14110017/omul-cu-doua-inimiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.