Poezie
Toast
1 min lectură·
Mediu
- Propun un toast în cinstea acestei veri ce pleacă
Și-n sănătatea toamnei ce vine colorând
Cu nostalgii tardive privirea ta, în joacă,
Când zilele-s prea scurte, iar noaptea prea curând
‘și-așterne pelerina peste câmpia arsă
De seceta iubirii... Atât de cald a fost,
Că goi, pe malul mării, destinului o farsă
I-am înscenat și plaja ne știe pe de rost.
C-un secol mai devreme parc-au plecat cocorii...
Propun un toast, iubite, din cupe de cristal
Să bem emoții fine, spre sud se-adună norii,
Doar gura ta mă gustă ca pe un drog letal.
- Să ridicăm paharul și să-nchinăm la poarta
Caniculei ce pleacă, iar zilelor cu ploi,
Ce colorează toamna și îmbunează soarta
Le-om cere să aștearnă miracolu-ntre noi.
Să-mbrățișăm, iubito, în lanuri de mătase,
Un anotimp ce vine cu părul despletit
Și să-l rugăm în urmă belșugul să ni-l lase
Să degustăm dulceața acestui vis trăit
Pe-o margine de seară. Să ridicăm paharul,
Să mă îmbete vraja sărutului fatal,
Cu buzele aprinse, când am să-ți gust nectarul,
Să mă scufund cu totul în cupa de cristal.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.449
0