Poezie

Toast

1 min lectură·6 iulie 2017

Mediu

- Propun un toast în cinstea acestei veri ce pleacă

Și-n sănătatea toamnei ce vine colorând

Cu nostalgii tardive privirea ta, în joacă,

Când zilele-s prea scurte, iar noaptea prea curând

‘și-așterne pelerina peste câmpia arsă

De seceta iubirii... Atât de cald a fost,

Că goi, pe malul mării, destinului o farsă

I-am înscenat și plaja ne știe pe de rost.

C-un secol mai devreme parc-au plecat cocorii...

Propun un toast, iubite, din cupe de cristal

Să bem emoții fine, spre sud se-adună norii,

Doar gura ta mă gustă ca pe un drog letal.

- Să ridicăm paharul și să-nchinăm la poarta

Caniculei ce pleacă, iar zilelor cu ploi,

Ce colorează toamna și îmbunează soarta

Le-om cere să aștearnă miracolu-ntre noi.

Să-mbrățișăm, iubito, în lanuri de mătase,

Un anotimp ce vine cu părul despletit

Și să-l rugăm în urmă belșugul să ni-l lase

Să degustăm dulceața acestui vis trăit

Pe-o margine de seară. Să ridicăm paharul,

Să mă îmbete vraja sărutului fatal,

Cu buzele aprinse, când am să-ți gust nectarul,

Să mă scufund cu totul în cupa de cristal.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.464

Ioan Grigoraș. “Toast.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14109984/toast

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.