Poezie

Măcar un ceas

1 min lectură·30 iunie 2017

Mediu

- Mai depăn nopți și zile cu furtună,

Pendulul din perete s-a stricat,

Nu curge timpul, doar afară tună,

Iar eu mă simt un rege-abandonat.

Tu ești departe, Roma te îmbie,

Trimiți pe vânt povești din Vatican,

Dar burgul meu e fără poezie

Cât ești latină și oftez în van.

E scris în stele,-ai să revii odată

Pe țărmul unui basm unde-am rămas,

Minune greacă-ntoarce-te și iartă,

Mai dă-mi din slova ta măcar un ceas.

- În Colosseum azi se-nfruntă zeii

Și-n Forum e tăcere ca-n mormânt,

Leandrii cresc din tâmplele femeii

Ce ți-a trimis povestea ei pe vânt.

Sub pașii mici granitul sângerează,

Mi-e dor de ține, fapt cotidian,

Oriunde-aș fi, în zori sau în amiază,

Ești rugăciunea inimii, Ioan.

San Piedro găzduiește însăși viața,

Îngenunchez pe-o margine de cer,

Mă rog să-i scrii destinului prefața

Plină de har, iubire și mister.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.173

Ioan Grigoraș. “Măcar un ceas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14109636/macar-un-ceas

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.