Poezie

Eleni

1 min lectură·22 mai 2017

Mediu

- E primăvara scundă și mă doare

Că luna mai își pierde din parfum

Lăsând în urmă praf de sunătoare

Să-l pun în ceai, iubito,-abia acum

Când se anunță vara cea toridă,

Mediterana poate-n locul meu

Să îți sărute gleznele avidă,

Eleni, spune-i soarelui că eu

În Santorini-ți voi zidi un templu

Bătut cu diamante pe altar

Și voi rămâne acolo să contemplu

Făptura ta, în nopțile de jar.

- M-aduce iar Egeea mai aproape

De țărmul alb pe care m-am născut

Din spuma delicat-a unor ape,

Poseidon, cu ultimul sărut,

A zămislit o fiară ne-mbânzită...

Azi noapte o fi fost furtună-n larg

Că vin corăbii pline de ispită

Și dorul meu te leagă de catarg.

Perechea mea de la-nceputul lumii

Ai fost și ești. Pe plajele pustii,

Brodate cu argint din ghemul lunii,

Te-aștept în Santorini să revii.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.206

Ioan Grigoraș. “Eleni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14107592/eleni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.