Poezie

Amară e cafeaua fără tine

1 min lectură·16 mai 2017

Mediu

- Tot mai lovesc cu tocu-n călimară

Și caut slove fine de-nceput

Ori moi în zaț un deget, e amară

Cafeaua neagră, lasă-mi un sărut

Pe ceașca aburindă. Dezbrăcată

Să te găsesc în fiecare strop,

Papile gustative se dilată

Și inima lovește-n stetoscop.

La noapte stai de gardă lângă mine,

Cu nasturii halatului deschiși,

Mai lasă sânul stâng să mă aline,

S-adorm târziu sub merii interziși.

- Un cub de zahăr alb și-un strop de miere

Pe buzele tăcute-ți pun... Zâmbești?

Topește-mi dimineața de plăcere,

Dă-mi mâna și-o să mergem prin povești.

Dezbracă-mă de rosturile lumii

Pe care nici acum nu le-nțeleg

Și-o să mă las în voia pasiunii,

Te voi iubi cu partea și întreg.

De gardă stau la pieptul tău, iar cordul

Tresare sub atingeri. Mâna mea

E o busolă ce indică nordul

Și-apoi îți toarn-o ceașcă de cafea.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.518

Ioan Grigoraș. “Amară e cafeaua fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14107281/amara-e-cafeaua-fara-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.