Poezie

Curtat de moarte

1 min lectură·27 aprilie 2017

Mediu

- Mai lasă-mi trilul să-mi usuce seara

Dorul de tine și să-mi ostoiască

Din nebunia care primăvara

Se-aprinde iute ca scânteia-n iască.

Eu ard uitându-mă pe geam departe

Și simt în vene clocotind Cibinul,

De nu te văd mă las curtat de moarte

Ori îmi scurtez cu coasa-i lungă chinul.

Mai lasă-mă să-mi culc într-o petală

Atriul inimii ce-alergă și suspină

Și poate-ai să-mi găsești un leac la boală

Că niciun surogat nu mă alină.

- Nu m-aș putea desprinde din povestea

Pe care-o scriu gândindu-mă la tine,

Iubite, știi, în rândurile-acestea

Am râs și-am plâns. Otrăvuri citadine

Mi-au curs destul prin sânge, însăși moartea

Mi-a-ntins o mână, m-a curtat asiduu,

Dar azi, te port în suflet și mi-ești partea

De absolut. Tristețea-i un reziduu

Dintr-un trecut care-a rămas departe,

Eu te iubesc c-o vină condamnată

Uitând că lumea-ntreagă ne desparte,

Doar Dumnezeu ne ține laolaltă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.158

Ioan Grigoraș. “Curtat de moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14106302/curtat-de-moarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.