Poezie
Echinocțiul fără primăvară
1 min lectură·
Mediu
- Cine-a curbat planeta asta verde
De nu mai știi ce anotimp e-afară?
Când trebuia să fie primăvară,
Magnolia din geam să mă dezmierde,
Plouă cu fulgi albaștri prin secară
Și-n anotimpul nostru nu mai crede
Nici liliacul alb... parcă se vede
Cerneala din condei, puțin amară,
Mai speră totuși să-nflorești spre seară
Cum candela de Sfânta Înviere,
Să-mi pâlpâie carminul prin artere
La fel ca pe canicula din vară.
- Se-anunță-ntârzieri prin gări de parcă
Am fi pierduți pe iceberguri înalte,
Ziua de ieri și toate celelalte
N-ar trebui nicicând să-și mai întoarcă
Suflarea peste geamul tău, să-ți lase
Flori înghețate pe reverul mâinii,
Dar poate prima zi a săptămânii
Te va-nveli-ntr-o boare de mătase
Atât de caldă-ncât vei da uitării
Atingerea acelor mâini de gheață.
Mă mulțumesc să-ți las de dimineață
Un cuib de cer sub strașina-nserării.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001.156
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Echinocțiul fără primăvară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14106125/echinoctiul-fara-primavaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.