Poezie

Delir

1 min lectură·10 februarie 2017

Mediu

- Agonică noaptea se-ntinde trândav

Pe pătura ta și miroase a ploaie,

Ceasornicul bate minutul concav,

Ce lume pestriță-n această odaie...

Și fluturi, și vulturi, doar eu te veghez

Tăcută, ținându-ți o mână pe frunte,

Te-aud cum mă strigi, însă știu, delirezi,

Curând o să-ncaleci o șa peste munte...

Și eu o să plec, dimineața, zâmbind...

Nicicând n-ai să știi c-am rămas lângă tine

O noapte, atât, să te-aud viscolind

Prin sufletul meu și să știu că ți-e bine.

- E beznă ca-n iad, nicio stea din înalt

Nu cade pe drum să destrame decorul

Un ornic măsoară fâșia de-asfalt

Ce stă între noi, când îți cer ajutorul.

Și plouă cu păsări, mă tem că-i potop,

Mă-njunghie moartea, simt coasa sub tâmplă,

M-ascund sub brocarduri, în pernă mă-ngrop

Dar tot ce-i mai rău, de o vreme, se-ntâmplă.

Doar mâna ta rece atinge un prag

În trecerea ei peste tâmplele ude,

Să nu pleci, iubito, că glasul tău drag

Mi-e candela-aici, chiar de nu-ți pot răspunde.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

001.484

Ioan Grigoraș. “Delir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14102895/delir

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.