Poezie

În acolada unui gând

1 min lectură·23 ianuarie 2017

Mediu

- Iar m-am trezit cu fața către lună

Și m-am spălat pe ochi cu raza ei,

În minte am, abstractă și nebună,

O teoremă prinsă-ntre idei.

Cu mâinile ascunse-n acolada

Percepției din buzunarul gol

Mă-ntreb: să fie dimineața nada

Ce-mi antrenează gândul rostogol

Spre prima poezie dezbrăcată

Când ne-ascundem povestea printre foi?

Era-n aprilie și dintr-o dată

Au înflorit magnolii peste noi.

- Îți jur, iubite, iarna poartă vina

Că noaptea își așterne peste gând

O catifea pe care nici lumina

N-o poate-nvinge. Nu mai știu de când

Ceasornicul rânjește în perete,

Cu minutarul rupt de-acum un an,

Spre fericire nu se vând bilete,

E casa-nchisă. Lustra din tavan

Își încălzește brațele sub cerul

Odăii mele. Cărei primăveri

Îi ești târziu, în noapte, mesagerul?

Aș vrea april să fi-nceput de ieri...

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.304

Ioan Grigoraș. “În acolada unui gând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14102050/in-acolada-unui-gand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.