Poezie

Lacrimi de zăpadă

1 min lectură·22 ianuarie 2017

Mediu

“Totul se pare că are greutate, chiar și lumina.

Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.”

Lucian Blaga

- Mă uit pe geam și felinarul plânge

Cu lacrimi de zăpadă pe alei,

E gerul crunt, câte-un salcâm se frânge

Sub haina de omăt, bătrânul tei

Privește peste umăr și așteaptă

Un strop de primăvară, în zadar,

În iarna asta lungă și nedreaptă,

Nici orologiu n-are minutar.

Eu mi-am ascuns privirea într-o carte

Și desenez cu ochii un catren,

E drumul lung, zăpada ne desparte,

Iar fluturii dansează-n abdomen.

- Pe-aici pustiu și nimeni nu-ndrăznește

Să iasă din cetate. Nici în gând

Nu pot visa că timpul răsfoiește

Infernul de zăpezi alunecând

Spre casa mea păzită de arhangheli,

Înveșmântați în straie de argint,

S-o desprimăvăra cândva, iubite,

Și voi găsi curaj să-ți spun ce simt...

Noi suntem două picături de sânge

Căzute pe ninsoarea unui vers,

E iarna grea și felinarul plânge,

Dar viscolul destinul nu l-a șters.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.140

Ioan Grigoraș. “Lacrimi de zăpadă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14102006/lacrimi-de-zapada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.