Poezie
Colind prin trupul tău, iubito
1 min lectură·
Mediu
- E lună plină-n iarna asta blândă,
Iar nopțile sunt lungi, mereu fierbinți,
Dorințele scadente-mi cer dobândă
Și nu-s puține, nici nu sunt cuminți
Visez la pielea ta catifelată
Ce ierni de-a rândul lângă șemineu,
O consumam fierbinte,-n ciocolată
Se transforma curgând pe pieptul meu.
Azi când privesc pe geam în depărtare
Se-aude pulsul cailor gonind
Și mă gândesc ce dulce sărbătoare
Când trupul tău, iubito, îl colind.
- Se-apropie solstițiul și zăpada
Întârzie să cadă pe pământ,
Îmi cenzurez iubirea, am dovada
Că nu există-n lume vreun cuvânt
Să-ți spună că prin trupul meu aleargă
Sălbatici inorogi mânați de dor,
Nu pot să-i țin în frâu, prin stepa largă
A inimii străbat tulburător
Acele ierni când blănurile albe
Ne-adăposteau, în trupul meu sfințind
Venirea ta, azi florile sunt dalbe
Și-n amintiri răsună un colind.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001.195
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Colind prin trupul tău, iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14101284/colind-prin-trupul-tau-iubitoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.