Poezie

Colind homeric

1 min lectură·16 decembrie 2016

Mediu

- E noaptea rece, frigul mă doboară,

Simt lama lui cum taie prin artere

Și mintea-mi stă în loc, gata să moară,

Scăldată-n deziluzii și himere,

Dar mă gândesc că iarna este lungă,

Iar tu ai caii potcoviți cu aur

Și până de Crăciun or să ajungă

În iglu meu, cu tine, în tezaur

Să transformăm minutele de gheață

Când te colind și mă colinzi homeric

De la cuprins spre mijloc și-n prefață

Ne recităm ușor, pe întuneric.

- E-un ger cumplit, pe cer e lună plină,

Mai pune-un lemn pe foc și cuvertura

Þesută cu vitralii de lumină

Prin care pot să-ți deslușesc făptura

Întinde-o peste visul care arde

În pieptul meu, ’mi-atât de dor de tine,

De parcă trec prin sufletul meu hoarde

Pe cai arabi, dar ziua nu mai vine...

Ca să-ți citesc în zori caligrafia

Înham la sănii armăsari lunatici,

De-ajuns am cochetat cu poezia

Azi vreau să ne iubim ca doi sălbatici.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.086

Ioan Grigoraș. “Colind homeric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14100340/colind-homeric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.