Poezie
Atinge-mă cu stetoscopul
1 min lectură·
Mediu
- Aș vrea să te colind, dar nu-i zăpadă,
Afară plouă parcă-i primăvară,
Doar renii pasc anemic prin ogradă
În atmosfera tristă și bizară.
Eu mi-aș dori să-mi construiesc o barcă
Și-apoi să vină de Crăciun potopul
Că nimeni n-ar putea să mă-ntoarcă
Din drum... Tu să mi-atingi cu stetoscopul
Hotarul dintre atriu și ventricul
S-auzi cum urlă vântul prin artere
De dorul tău. Uleiul de fenicul
E inutil, tratează-mă cu miere.
- Și totuși pe la meteo se-anunță
Ninsori venind și timp de hibernare,
Iubite, iarna noastră nu renunță,
O să ne-ngroape sub zăpezi polare.
Să nu fii trist, se-apropie Crăciunul,
Iar noi la gura sobei vom așterne
O blană de bizon, vom fi doar unul
Uniți de foc și pasiuni eterne.
Îmi voi lăsa urechea să discearnă
Ce tratament te vindecă, iar mierea
Va îndulci acest infern de iarnă,
Prin trupul tău va colinda plăcerea.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
001.130
0