Poezie

Oameni de zăpadă

1 min lectură·10 decembrie 2016

Mediu

- Stau semafoarele desculțe-n frig,

Ninge răzleț la câte-un colț de stradă,

Iar traficul, doar într-un singur sens,

Îl dirijează oameni de zăpadă.

Sub felinar dansează-un fulg pribeag,

Din difuzor se-aude o colindă,

Înham tăcut la sanie-un elan

Și mă privesc pe gheață ca-n oglindă.

Pornesc la drum, e lung pân’ la Sibiu,

Dar de Crăciun vom fi în Piața mică,

Eu și elanul, oameni de zăpadă,

Să-ți colindăm cu flori de levănțică.

- Poteci înzăpezite sub nămeți,

Doar vântul se încumetă să spună

Povești de dor nebunilor drumeți

Ce-și spânzură fularele de lună

Și-aleargă pe stradelele din burg

Legați la ochi, cu mâinile la spate,

Asemeni lor și eu într-un amurg

O să te-aștept la poarta din cetate.

Nu, n-o să mă cunoști de-atâta alb,

Dar voi lăsa o lacrimă să cadă

Pe tâmpla ta și-atunci o să-nțelegi -

Sunt singura femeie de zăpadă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

001.196

Ioan Grigoraș. “Oameni de zăpadă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14100046/oameni-de-zapada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.