Poezie
Poem confuz
1 min lectură·
Mediu
- Tăcerea toamnei doare ca o rană,
Ca un cuvânt de dincolo de moarte,
Când stăm cu vinul aburind în cană
Și ne mințim că viața ne desparte,
Dar nu ne ține teama în năvoade,
Ci numai gura putredă a lumii
Imaginând scenarii, episoade.
Îți jur, iubite, noi suntem nebunii
Ce scriu prezentul cu penițe-albastre,
Când vântul suflă frunzele, andante,
Pe corzi de suflet, visurile noastre
Se nasc arzând în „Edenul” lui Dante.
- E toamnă plumburie doar o dată
Și mustu’-l strecurăm prin poezie
Când gura mea adună fermecată
Din sânul tău ciorchinii copți în vie,
Povești ne spunem numai pe-nserate
La gura sobei, focul ne dezbracă,
Lumea-i nebună, plină de păcate,
Stă la ferestre, veștile le toacă.
Noi ne topim în anotimpu-n care
Pe țiglă ploaia picură andante,
Când flacăra ne cântă la picioare
Infernul e-un concept predat lui Dante.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
001.286
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “Poem confuz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14097501/poem-confuzComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.