Poezie

Iubire în turcoaz

1 min lectură·2 iunie 2016

Mediu

Te-aștept în vis, dar trenul tău de noapte

Întârzie, un pasager nebun

A tras semnalul, în vagonul șapte,

Că-n tabacheră nu avea tutun.

Ești prea departe, halta mea e goală,

Nu s-a schimbat demult niciun macaz,

Am febră, delirez, să fie boală

Că mă gândesc la rochia turcoaz?

Și dacă știi, nu-mi spui, nu cred că-ți pasă

Că noaptea-i rece și peronul lung,

Să mă-ncălzesc mi-ar trebui o Grasă

Doar de Cotnari, tristețea să-mi alung.

Renunț la votcă, la rachiu și bere,

Se-anunță iar c-a deraiat un tren,

Dar fă-mi măcar o ultimă plăcere,

Iubește-mă turcoaz, într-un catren.

002.040

Ioan Grigoraș. “Iubire în turcoaz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14092961/iubire-in-turcoaz

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.