Poezie
desenul unui gând nerostit
1 min lectură·
Mediu
pășesc impar
la fiecare strigăt al pendulei
gândindu-mă în ce nuanțe să-mi colorez orologiu
să nu mă lase timpului dezbrăcat și fără blazon
printre chiștoacele de țigară
aruncate de filfizoni în scena balconului
și cât de târziu vin trenurile personale
degeaba le-am construit gară în intersecții
tuneluri și viaducte la scară
că nu pot atinge stalactitele
decât cu desenul unui gând nerostit
încerc uneori
să descui ușa cu tocul pantofului tău
dar mi se aprind călcâiele pe buza yalei
ca Vezuviu când încearcă să-și spele
păcatele-n mare
în noaptea dintre două stații
văd pescărușii cum dansează lambada
pe creasta valurilor din cerneală
și știu că undeva aproape
e țărmul pe care vom împleti din alge
o casă în formă de inimă
străpunsă de-o săgeată
001.295
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “desenul unui gând nerostit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14087126/desenul-unui-gand-nerostitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.