Poezie
inocență
1 min lectură·
Mediu
un timp
am rătăcit pe mare
n-aveam cu mine niciun rost
eram pierdut o închisoare
părea întregul orizont
am hașurat cu pana mea
solfegiile pe un val
un trist refren lâng-o meduză
păreau arpegii de școlar
tu mi-ai zâmbit
dintr-un abis
cu stele reci înfipte-n coamă
și ai crezut, plutind prin vis
că ești căluț de mare-n goană
dar ne-am trezit
departe-i marea
pe buze avem doar gust sărat
iubirea noastră ca furtuna
acum se îndepărtează-n larg
pe plaja inocenței alge
se despletesc sub pașii mei
vin valuri ca să mă răstoarne
căluții să-i prefacă-n zmei
și eu visez
m-arunc în mare
să mă trezesc în zori copil
cu tâmpla plină de ninsoare
și de nisip dintr-un castel
în care ai fi fost regină
iar eu un paj sau poate zeu
dar n-are nimeni nicio vină
că am rămas pe veci ateu
001.369
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “inocență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14086269/inocentaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.