Poezie
dum spiro, spero
1 min lectură·
Mediu
când te ating
cu aripa unui gând
simt cai înaripați
alergând
pe fiecare meridian
din corpul acesta
plin de parfumul tău
de parcă le-a pus cineva
la micul dejun
mescalină în tava cu jar
mă îmbăt cu tine
de câte ori te respir
sau las amintirea
să-mi învelească
trupul acoperit
de umbra degetelor tale lungi
aprinse spre vârfuri
uneori
îmi doresc
să evadăm din infern
(iadul e lumea din jur
un creuzet în care suntem compuși
și descompuși în mii de particule)
să ne-mbarcăm pe titanic
spre tropice
să ne iubim pe un recif
dacă vom naufragia
insula lui robinson ne-așteaptă
să punem temelia altui eden
unde n-o să ne poată ispiti șarpele
cu fructul oprit
suntem atât de necesari
și de interziși
unul pentru celălalt
să facem dragoste pe un atol
ar da sens vieții mele
însetate de absolutul unui răsărit
în largul libertății noastre
cât te respir mai sper
001.318
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Grigoraș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Grigoraș. “dum spiro, spero.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-grigoras/poezie/14085835/dum-spiro-speroComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.