Poezie
perpetuum mobile
1 min lectură·
Mediu
simt
iubirea noastră
în piept
ca un pendul
în care literele alfabetului
se joacă de-a v-ați-ascunselea
prin rouă
iar noi pieptănăm visele de ceață
și secundele orologiului din turn
e lună plină
dar eu cred că-mi aparține
numai jumătatea drumului spre glezna ta
rătăcită pe un colț de vers
unde buzele mele îi fac cu ochiul
ștrengărește
când umbra pașilor
tipărește un ecou... Eleni... Eleni...
ți-ai dezvelit călcâiul lui Ahile
și mă încurajezi să asediez Troia
plouă
porțile sunt deschise
de pe creneluri surâde Paris
001.165
0