Poezie
Coșmar
1 min lectură·
Mediu
- Deschid fereastra timpului și cad,
Clepsidra noastră e un joc de șah
(Tu mai asculți Concertul trei de Bach),
Nisipul e purtat de-un vânt nomad
Și nici nu-mi pasă că dansez pe-o sfoară,
Când prea întinsă, când s-atingă solul,
E ca o melodie dulce-amară,
Că-s împușcat în aripă iar zborul
Spre tine pare lung și prea înalt.
Dar sună ceasul și coșmarul trece,
Mă spăl pe față cu aghiazmă rece
Și stăvilesc al viselor asalt.
- E dimineață și afară plouă
Iar tu ești trist, nu știu ce s-a-ntâmplat,
Destinul prea ades l-am conjugat
Doar la trecut, vioara, ruptă-n două,
E mută, nici emoții n-o încercă,
Dezacordată zace pe podea,
Întind zadarnic mâna către ea,
Cutia goală-i a Pandorei arcă.
Te rog, iubite, prinde-mă de mână,
Vom transforma coșmaru-acesta-n vis
Și înc-odat’ la porți de Paradis
Să-mi juri că-ți sunt a inimii stăpână.
Ioan Grigoraș & Lili Trif
00954
0