ingrid klondike

În ce ? M - aș reîncarna în muză sau cheie , în gogoașă umflată - n extaz de-o idee , în nisip prizonier sugrumat de clepsidră , în hercule duios dezmierdat de o hydră

Sfere roz , albastre moaște , Lumânare pe sarma... Falduri negre , mâini în cioburi , Plastic sacru , apă moartă , Învieri de mucava . Orbi la suflet , buni la gură , Păcătoși viu colorați

nu sunt decât un greier surd un beethowen in iarbă un gânditor banal de lut filosofând in barbă călcâiul lui ahile sunt lovit suav de eros , un cap de taur blând , viril întruchipând pe

Azi , miercuri În plete-mi caii verzi apatic pasc , Vreo două vrăbii roz râd de-o pisică , Sugrum de dor un cactus pe pervaz . Vecina de la doi se trage-n țiplă... Mă roade inima nătângă-n

Toamna îmi mângâie gleznele cu mustăți de pisică bătrână... Între inimi și frunze , nu e decât un zbor de molie... Cerul , pe măsura mea , pelerină poetică împotriva unui

Un om de mămăligă se perpelește de dorul ceaunului originar . Printre cepe obsesiv - compulsive , un morcov orfan iși caută iepurele. Melodios , cuțitele toacă cu simțul răspunderii bărbi de

Roșii suflete flutură-n vânt. Uscate-s demult tinerețile ierbii . Pe umăr , mi se coc lanțurile ca răvașele - n plăcintă . Toamna asta e a tuturor... De ce nu e numai a mea ? Nu vreau ca

Curg știrile pe crol molfăind morții noroiului portocaliu , în drum spre rai. Dacă închidem televizoarele , nu se mai întâmplă nimic. Umede ni-s toate gândurile... Mucegaiul

Buchetul insomniilor, vreo zece îmi apleacă prea mult spre mine insămi pleoapele. Sun a gol când incearcă cineva să-mi vorbească , iar ecoul cuvintelor sperie ... Am încercat eroic să dau de

Oamenii ce scriu poezii citesc poeziile altora , fără să se întrebe dacă nu cumva , capetele lor pătrate și-ar putea pierde aura , pătrată și ea , cu care , caii cu ochelari de

Sfios mă-ndrumă icoana spre rugă Întorc omenirea cu fața spre zei Frământ filosofic ura in piatră M-afund murmurândă rotund în moschei Marmura plânge vulcanic prin temple Mirul se scurge

Tresărind bizar stelele-n pahar Se îneacă lin, Albastru pelin . Tu, lactee cale , Deal iubit de vale Mi te-agăți de-orbită , Suflet - stalactită . Pegasi roz mă pasc , Umerii îmi

cade ploaia în șiruri bete de zero și unu nu am umbrelă, dar o voi desena . vântul iși flutură agitat batistele îmbrăcând casual străzile tocite sub pași. undeva , un tunet se pierde

Plopii albastri cântă zăpezi , Cărări adormite curg pași , Va cerne iarna strigoi înghețați pe sub pietre . Plăpânde vibrații , mă - nvelesc legănat , pupă de fluture orb . Și monocolor

Curcubeu imperfect Verde , dacă m-auzi , Dezbracăte-n albastru Și lasă-mi bucuria de-a curge și țâșni ! Galben , dacă mă vezi , Coace-te rosu Și dăruie-mi puterea pe veci de-a răsări

Blând ticăie ceasul , și eu odată cu el. Când noaptea își va ridica fusta , Stelele vor curge , moi și mute în orbitele mele . De-abia atunci , va conversa fereastra cu mâțele

M-am născut intr-o vineri M-am născut intr-o vineri in casa unui melc. Port de atunci in sânge povara celui care nu se grăbește pentru că nu îl așteaptă nimeni. M-am născut intr-o vineri

Pământul geme de viermi , Viermii gem de foame . Morții vor să joace poker. Miza le e învierea. Arătându-și dinții Știrbilor vii , Ies din cavouri La fel de repede precum

Plouă , plouă Bate toaca , Mâțele se-ntind pe gard . Casele își spală varul de noroi . Ce mândru fard le-a înnobilat făptura și ce albe sunt acum ! Par năluci bete de-amoruri călărind

Sanatoriu Spinări de fum Rumegă - n drum Pietrele vii. Prafuri adorm , Tușesc in somn Þigările mii. Răde în lampă focul mojic și pitic . Luna visează -

Doar noaptea îmi aud inima cum bate . Atunci îmi e mai aproape de suflet . Ciufulitele perne , labirinturile cearsafurilor iubite frenetic ascund căldura sangvinolentă a trupului - perlă

Dac - aș îmblânzi cel mai frumos cuvânt din lume, toți poeții ar muri de nerăbdare să se împerecheze cu el . Cu frunțile lor late și-n gânduri netede , ar sta ciorchine la ușa mea în

Sfinx Cum timpul plin de colți plombați În ceasuri iși arată gura prin limbi umflate , frematânde si ere mii de dinți stricați , Așa și eu mă - ntind elastic Pe

colecționez iluzii pierdute ( nu ale lui balzac , ale celorlalți ). brodez vise pe sticlă , îmbălsamez planuri de viitor , umplu cochiliile scoicilor cu urechi surde . așez cronologic curcubeele