Poezie
vis de criogenie
1 min lectură·
Mediu
cade ploaia în șiruri bete de zero și unu
nu am umbrelă, dar o voi desena .
vântul iși flutură agitat batistele
îmbrăcând casual străzile tocite
sub pași.
undeva , un tunet se pierde hodorogind butoiul
tomnaticelor amoruri .
dacă iarna s-ar grăbi , m-aș cufunda bezmetic în moalea-i nonculoare uitând că lumea are contur.
dacă apa s-ar concretiza solid , mi-aș face din țurțuri săgeți pentru inimile oamenilor de zăpada.
aș lăsa noaptea cu albastrele-i pensule să-mi deseneze dintr-o singură mișcare de penel infinitul de jos in sus.
și aș vrea să imi criogenez fericirea pentru incă 4 anotimpuri...
dar e doar un vis .
un vis ,
doar
unul .
022989
0
BC