Buchet de zece insomnii

Buchetul insomniilor, vreo zece îmi apleacă prea mult spre mine insămi pleoapele. Sun a gol când incearcă cineva să-mi vorbească , iar ecoul cuvintelor sperie ... Am încercat eroic să dau de urma somnului , dar cred că stă cu buza într-o altă nadă. Ascult cu pioșenie sfaturile celor din jur , beau multe căni de lapte cald cu ochii spre calea lactee, insă fără rezultat. Număr oi imaginare si cumpăr caș de la ciobani imaginari, mă fixez în poala patului la oră fixă precum cocoșul pe gard dimineața , evit cafeaua după - masa ca anorexica frigiderul . Degeaba. Când accidental îmi trece vreo oglindă prin față , cearcănele mândre se ivesc îmbrățișându-mi ochii. Nervii iși părăsesc adulterin tecile mielinice declarând război tuturor acelora care necunvenit de cuminți își dorm nopțile. Probabil că trebuia să învăț cum funcționează un panda mecanic pe o bicicletă mecanică. Stau și acum într-un cot , în cel drept , iremediabil ros de gânduri și mă întreb la ce mi-ar folosi o asemenea lecție. Știe oare cineva ?