Poezie
Pierderea prudentei
1 min lectură·
Mediu
Port catuse.
Pentru ca inima hulpava
sa nu mi se dezlege
din piept.
Port catuse
si totusi mana mea
ridica o piatra,
si mana mea
se tine inca
langa trup.
Stomacul mi se zvarcoleste.
Imi inghesuie inima
intr-un colt.
Port catuse
si mi-am strecurat
o fibra
printre ele.
Ma intind
spre piatra aruncata.
E numai o viata motolita,
o viata aruncata,
aproape noua,
aproape alba.
Port catuse
si totusi am evadat.
Am prins
un strop de sudoare,
o unghie zgariata,
un deget nou.
Mi-l lipesc,
cu saliva,
pe mana.
Eram a mea.
M-am pierdut
in viata de-acum.
Chircita, hamesita,
ma astept
langa un zid,
fara umbra diforma,
brazdata.
Ma astept sa vin,
descompusa
si reasamblata,
fara piatra,
fara deget,
fara mana.
022.987
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ilinca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Ilinca. “Pierderea prudentei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilinca/poezie/27798/pierderea-prudenteiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O
Oom✓
Au ceva poeziile tale... de mi strânge sufletul când le citesc.
0
VGFelicitari :) prima poezie citita azi care mi-a placut.
0