timpul doar o femeie despletită

poartă un pardesiu lung negru aleargă metoda fartlek tălpile se desprind ușor între degetele subțiri o hârtie ploaia o udă cad litere se lipesc de umbra moale un picior rămâne în urmă luna se clatină da dispnee destinul alături vorbim fără să mișcăm buzele într-o limbă preistorică din africa pe care n-o știu îmi prinde mâna inelul rece-verde tresare casele au formă de cuvinte își înalță pălăria cu bor cerceii lungi se încurcă în părul umed întoarce fața albă ochii ficși mă trimit în iarbă mă ridică prelung apropie fruntea de aerul meu miros de paco rabanne în depărtare un tropot pardesiul îi alunecă… stai viața asta nu are uși …….. aici nisipul merge cu spatele eșarfa își scoate poantele degetele sângerează o pasăre albă zboară mai jos de gând …….. apropiați scaunul domnule luați o țigară mai scriu puțin în fișă apoi… vom dansa 28 Octombrie 2016