Ca un maniac

Ai făcut atâta ordine în jurul meu… oamenii i-ai rostogolit unul câte unul fiecare în gaura lui neagră Anotimpurile mi le-ai strâns într-o ceașcă descântată de vrăjitoare Soarele l-ai pus la fiert într-un tuci să curgă aur peste mitomani Mările le-ai împins spre margine să spele nimicul de pe obrajii cuvântului Sufletul l-ai legat cu sârmă ghimpată de ultimul bolovan călător Urmele le-ai lipit între ele scut pentru echinocțiu Notele le-ai pus în gura lupilor care mușcă din luna mereu plină Tăcerea ai pictat-o cu sfinți Din ploaie ai împletit bici apoi ai luat din mine… mi-ai îmbrăcat pielea și doar o vertebră strâmbă ai lăsat Ai făcut atâta ordine… ca un maniac, Doamne 22 Martie 2016