Crăciun fără rimă

suntem nebuni iubito se scurge luna-n barbă stau într-un bar cu lume nimicul e în jur îmi fâlfâie urechea și sângele m-apasă tu scrii de nuci de cocos eu tremur a pustiu lumina de sub talpă se urcă prin vertebre o-mpart cu Dumnezeu un prinț se vrea broscoi când tu te lupți cu masca-mi și țipi pe la ferestre să am grijă de reni să nu mai dorm prin ploi e abur în pahare ascult povești cu îngeri am laptopul în față dar dickens s-a culcat și intru iar pe facebook s-aprind o lumânare credinței noastre zeiss ce fluier-a păcat suntem nebuni iubito pământul stă să fugă un șobolan îmi roade călcâiul demodat tu îți pensezi probabil eșarfa de esențe iar eu mă dau tarzan într-un Crăciun stricat aici totul fumează cuvântul mi-e în palmă cânt abureli albastre... zăpadă de doi bani îmi pun capul pe tâmplă dar fruntea e pe masă și pălăria-adună minciuni prin buzunar ........................ e anul nou iubito puțin peste tăcere pictez un albatros... cum seamănă a prinț mai am puțin martini ce plânge de durere între un vis și-o viață... e-un telefon boțit București - 29 decembrie 2015