Poezie

Și totuși vreau

1 min lectură·2 iunie 2006

Mediu

Nu pot s-alung tăcerile din mine,

căci dragostea e încă prea confuză,

dar gândul ce mă poartă către tine,

s-a-nfiripat încet și mă amuză.

Nu-i încă timpul să îți spun cuvinte,

care să-ți dea încredere în mine,

dar totuși știu că inima nu minte,

când fără voie bate pentru tine.

Nu știu când vom putea să fim aproape

și nici nu știu dacă vom fi vreodată,

dar știu că legănările din pleoape

le simt acum pentru întâia dată.

Și totuși vreau suprema răzvrătire,

suflarea tandră-a genelor rebele,

vreau limpezimea dată de iubire,

risipa somnului vegheat de stele.

Dar cufundată-n temeri tot mai preget

s-alung tăcerile ascunse-n mine;

te desenez din lacrimi, cu un deget

și dorul crud mă poartă către tine.

Așteaptă; voi veni; e biruința

tristeților care își spun cuvântul,

iubirea pentru tine mi-e credința

și-aș vrea s-o strig s-audă tot pământul!

001.332

Ileana Lucia Floran. “Și totuși vreau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-lucia-floran/poezie/186166/si-totusi-vreau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.