Ileana Alexandrescu

Fara a imita pe nimeni, cred cu tarie ca e cel mai frumos text al tau, atat din punct de vedere ideatic, cat si structural.\"Clipa\" aluneca firesc in tacere si apoi in noaptea asezata cuminte intre doua anotimpuri: al modernismului si al postmodernismului. Metaforele \"poem frant \" si \"draperie lamelara\", desi apartin unor conventii literare diferite se amesteca intr-un poem, parca fluviu, ce-mi aminteste de Lorca sau de Borges.Ma bucur pentru intalnirea cu \"ceaiul verde\" si \"cola\" a la Nichita Stanescu: \"sa stam de vorba,/ sa spunem cuvinte sticloase\"... Felicitari...si astept o noua revelatie!

Adesea histrionismul nostru e macabru, generat de tristetea unei despartiri sau a unei plecari...niciunde, poate doar in noi insine sau in \"emisferele...drumului neinceput\". Foarte complicat mesajul lui octombrie, cu multe conotatii, cu metafore surpriza care parca te pandesc de la un vers la altul. Felicitari...parca e scrisa pentru mine...asa o simt.

Lectia de poetica

Dincolo de faptul ca ma onoreaza si ma reprezinta dedicatia Codrinei, comentariul meu vine sa raspunda celor mai putin familiarizati cu teoria poetica. Nu intentionez sa dau lectii, desi eu sunt doctoranda vizata, lucrand pe un text postmodernist, ci sa sugerez faptul ca e benefic sa mai citim din cand in cand si cate o carte de teorie literara. Va recomand lectiile de textualitate ( doar pentru a intelege ca orice text e un joc intre ipostaza auctoriala si receptor, in special cel Model, Asteptat, Avizat sau pur si simplu Virtual)ale lui Roland Barthes, \"Placerea textului\", sau Sofia Dima, \"Lectura literara\", sau Johan Huizinga, \"Homo ludens\" si nu in ultimul rand, ci poate cel mai important, Mircea Cartarescu, \"Poetica postmodernismului\".
In alta ordine de idei orice text trebuie citit in mai multe chei de lectura si pe niveluri diferite: de la conventii poetice la mesaj, teme, motive, mituri(in textul discutat vezi mitul reactualizat al Penelopei), coborand pe treptle gramaticii textuale, ale retoricii, stilisticiisi pragmaticii.
Revenind la text l-as numi un exercitiu de seductie, de impacare a celor doua curente literare rivale. Pe de o parte modernitatea, de sus (ca in \"Cantecul\" lui Nichita) privind spre constructia care si-a asumat decanonizarea estetica. Ceea ca ma bucura este faptul ca autoarea si-a intiparit pe retina textuala cateva trasaturi fundamentale ale curentului cultural, in spatiul caruia inca multi dintre noi isi manifesta spiritul. Pentru a va incita la lectura, va citez ceva din Barthes: \"Textul pe care-l scrieti trebuie sa-mi dea dovada ca ma doreste\".