mi-e dor de mine
asa, cum stateam
rezemata de un singur gand
ratacit in foneme.
Si in mine gaseam
lumina,
cantecul
si apa.
Acum nici alfabetul
nu ma mai recunoaste,
nici vocea in care
Zbor
In zori fiinta mea
striga pe nume
culorile cerului.
Le desparte
in silabe,
le descanta,
le rosteste,
si le rasfrange, apoi,
cuminte,
in fereastra retinei tale,
deschisa,
pentru
Singuratate
Ma simt ca o vitrina,
eu, propriul meu bordel,
demult
afisand sentimente virgine,
invesmantate in rochie alba de dantela,
cazuta in falduri cuminti
pe gurguiele neprihanite.
Au
