igor cladov

textul ăsta:

1.
cum să explic magma asta ciudată din mine
care circulă zdrobit ură intoxicantă
un copil aruncat într-o cristelniță plină cu motorină
trupul în spasme genuchii la bărbie
privirea fixă o cheie franțuzească caut pe google
ai o inimă toți ar trebui să avem o inimă
mușc din pieptul fraged cu mâinile la spate

2.

eram un tânăr frumos și cuminte
îmi iubeam bunicul
i-am pus o mână pe umăr
m-a mințit că se va face bine și nu are să moară
pe scările spitalului am jurat să devin doctor
o iubeam pe mama
deși m-a părăsit când nici nu împlinisem un an
am crescut zădărnicia așteptării pe brațe
vânătă culoare

3.
îmi iubeam cândva viața
zilele treceau dimineți aburinde mămăliguță
cu ochiuri și cafeaua făcută ghiozdanul greu bunica
îmi călca cămașa mă îmbrățișa mirosea a toamnă a flori
buchete buchete grupuri grupuri început de an școlar
ori zilele petrecute la coliba de pepeni o vară întreagă
troc la marginea șoselei pepene galben-salam pepene verde cu țintă
citeam slavici în iarbă și visam

eram un tânăr frumos și cuminte
iubeam cu liniștea și inocența unui ghimpe

3.

uneori noaptea descifrez un cântec indian
awara hoon cine nu a auzit de raj kapoor
furie mizeră am adunat cât pentru un ospiciu
cât să zac placid în cuvânt cât să strâng ciopârțite cadavre
de când ucid m-am vindecat de insomnie paranoie depresii

detest teama de a ne preface că știm



știu că de multe ori e greu să te detașezi de ceea ce scrii, e dureros să tai, vrei să spui TOT, însă e bine să lași poema să respire.
în ciuda balastului care pe alocuri sufocă, textul are potențial. tocmai de aceea m-am oprit asupra sa și mi-am permis să vin cu această versiune.
sper să nu fie cu bănat.

salutări.

toată esența e în final. strofa asta, ultima... bijuterie.

un text care \"servit\" dimineața,
are un efect energizant.


bucuros de lectură.

scumpule,

textele tale sunt o mină de cox (da, cox, nu cocs :p)

văd că ai consultat mărețul dox (ups, dex)


și iarăși spun (fără intenții ascunse, da ?)

că pe lângă cox avem și ceva pepite


igor cox. îmi place :D

wow! chiar mi-ai dedicat mie această minunăție...?

posibil atracția mea spre ceaiul [de]ment ă

sau doar spre țuica aia fiartă de bihor să fie...nu știu sigur.

dar ceva m-a făcut să mă opresc aici.


îmi păstrez convingerea că există în această mină de cox și ceva metale nobile.

servus!

primul vers spune o întreagă poveste așa, în simplitatea lui caldă. mă gândesc că o singură propoziție ar putea alcătui un roman. :)

apoi, dragostea asta secetoasă, care arde și purifică deopotrivă, dogoarea asta care provoacă sete, capătă aici proporții apocaliptice, (urșii ăia care rămân fără banchize & Veneția înghițită de ape ) :D lucru care îmi place mult.

e o poemă cu nerv și mai ales cu dinte :)
culmea, care mușcă. și asta iar îmi place mult.

ca de obicei,
bucuros să-l citesc pe Adrian Suciu.

servus!

dap
nu vei putea contramanda acea întâlnire

\"nu se face\"

# nu te iubesc # mi se pare un vers foarte smart în contextul ăsta. și în genere,de o sinceritate adorabilă.

presupun că e o chestiune reciprocă :D))))

abandonarea asta în mreje, conștientizarea capcanei și totuși prăbușirea voluntară în ea, dependența, nedefinitul...măh Andre, iaca pe mine m-a captivat jocul ăsta pe care l-ai postat aici.

deși vrei să crezi că e femeie

este.

se leagă ceva aici prietene

e spusă mișto trăsnaia asta a ta

ca și cum ai sta cu fața în palme și ai povesti
simplu, fără artificii
fără broderii

te urmăresc :D

e chiar un onor!

absolut delicioasă și cuceritoare doza asta de sadism tandru plus mixul de ironie și cinism a la Adrian Suciu

femeie bătută cu sfoara udă aș zice eu

și doamne ce mai merge felia asta de tort printre atâția cozonaci fără cremă :D

asta app de minunata și sângeroasa sărbătoare ce se apropie
prilej de măcel candid și indigestii grandioase :D

mișto trăsnaia ta jorjule

să paștem fericiți!

nu există nicio pastilă anti-lene? nu de alta, dar și eu aș avea nevoie de medicamentul ăsta :)

e aici ceva amar aproape de lehamite. spun unii că adevărata artă trebuie să fie amară. subscriu.

aș spune că \"grețos după\" nu.

poate doar revigorant în ciuda gradelor menite a seda.

sanja

sunt bine aduse din condei versurile, curățate de orice balast și asta e întotdeauna o bilă albă.suficient de scurte pt a nu obosi.

plăcut mult naturalețea. și emoția din text.

eu zic că e o poemă ce merită evidențiată.

ți-am citit toate cele 8 texte. impresia e una pozitivă. cred că promiți mult.

eu unul am simțit un autor experimentat aici.

te urmăresc în continuare :)

dă-i bice!

ești ca o gură de aer proaspăt pe coclaurile astea :)

mai citesc

tu dragoste

am citit asta și m-am gândit că ar putea ieși o carte fabuloasă.pe structura asta amară sictirită dureroasă până la os. eu de la alice drogoreanu aștept un roman. cu autograf și tot tacâmu\' :)

chiar dacă e vorba aici de un spațiu larg, poema e compactă. nu obosește. nu plictisește cititorul.

măi femeie, jonelu\' a rezonat.
curge frumos trăsnaia asta.

hai noroc!

coane firică, dumneata excelezi în aforism :D

aș spune că ești un soi de kafka filosof rătăcit pe meleagurile agonice. să nu fie cu bănat analogia...dar așa te simt eu în calitate de cititor.

plus umorul ăsta discret și refuzul de a te plia după trendurile literaturii.

încerc să-ți spun că scriitura dumitale mi-e dragă.

no, io zâc măi jorjule să facem front comun pentru alex vakulovski...
să dărâmăm pereții consulatului. și să spargem draq geamul ăla opac.

dincolo de glumă, asta e românica noastră scumpă cu demagogia sa grețoasă, cu \" noi ne iubim frații de peste prut bla bla bla\"

alex este român la fel ca toți cei ce se află în moldova. și pentru că e omul care le spune pe bune, io, soldatul jonel, îl susțin sus. și tare.

așe...
acum: ceva petiții de semnat jorjule?
iaca mă bag și io la semnat.

în opinia mea, sunt două poezii aici. prima se termină după primele trei strofe cu versul \"din scoarță în scoarță\". a doua e compusă din restul strofelor. patru la număr. preferata mea e a doua poemă. pare mai bine închegată. iar la nivel de imagistică îi este superioară primei poeme.

per ansamblu am rezonat.

salve emilianule!

și eu sunt de aceeași părere cu adrian, să primim și noi ăștia \"de rând\" undă verde pt postat html-uri dacă nu e cu bănat la domniile voastre.

când mă gândesc cât am obosit-o pe eugenia cu offurile mele :D

sărumânaaaaaaaaaaaaaaaa eugenia pt ajutorul oferit.

soldat jonel.

trăsnaia asta a jorjului ne izbește frumușel peste bot și tot ea ne mângâie pe creștet părintește, e tragic și comic laolaltă autorele fără a cădea totuși în sentimentalisme (un asemenea mix e dificil de obținut în genere, dar jorjul cunoaște cantitățile potrivite) așadar fratele meu de arme, dă-i bice, haina asta îți vine bine

ești absolut adorabil aici:
\"ce să mai crezi fetele se prostesc serios
te tentează să atentezi la suprafața lor
moale și pudică așa în slow motion
devii păpușa lor cu un singur picior
un fel de emoție vibrantă
și introductibilă\"

iar finalul cu vacile care ard în flăcări încheie perfect cămeșa. nu până la ultimul bumb(ne mai lasă să respirăm - iar asta va fi mereu de bine)

sus Mureșul!