E trecut de miezul nopții,nu știu cât e ora,nu am somn...ies la fereastră să fumez o țigară,încerc să dezleg tainele orașului adormit,e îmbrăcat în lumini bolnave,purtând povara mașinilor
Mâinile îmi poartă glasul gândurilor,
Sfânta arșiță a temerilor mele îmi mistuie cuvântul;
Cugetări ascunse curg în râuri de semne,
Întregu-mi trup se scaldă în aburi de mimică stupidă,
uneori
În beciul zgomotoaselor ceruri te-am zărit întâia oară.
Toți îngerii înebuniseră...
pentru o seară s-au lepădat de aripi ,de sfințenie...
și s-au apucat să se joace de-a cele lumești
Galben este focul mării,totul se stinge in culori depresive...
somnul îmi este un moft,
lenea îmi putrezește in oase...
la primele licăriri ale dimineții mă gândesc la iubire ca la o boala cu
