Jurnale

E trecut de miezul nopții,nu știu cât e ora,nu am somn...ies la fereastră să fumez o țigară,încerc să dezleg tainele orașului adormit,e îmbrăcat în lumini bolnave,purtând povara mașinilor

Mâinile îmi poartă glasul gândurilor, Sfânta arșiță a temerilor mele îmi mistuie cuvântul; Cugetări ascunse curg în râuri de semne, Întregu-mi trup se scaldă în aburi de mimică stupidă, uneori

Galben este focul mării,totul se stinge in culori depresive... somnul îmi este un moft, lenea îmi putrezește in oase... la primele licăriri ale dimineții mă gândesc la iubire ca la o boala cu