O altă zi de toamnă

Galben este focul mării,totul se stinge in culori depresive... somnul îmi este un moft, lenea îmi putrezește in oase... la primele licăriri ale dimineții mă gândesc la iubire ca la o boala cu care m-am născut și care mă va răpune într-un final... O strâng pe ea în brațe,iar ea îmi răspunde cu o mângâiere \"reflex\". ...camera e goală,parfumul ei îmi înebunește simțurile,pretutindeni pregnează mirosul ei:pe mâini,pe haine,în aer...până și gândurile poartă-n plăsmuirile lor arome de flori exotice. Sunt curios:care este mireasma nebuniei? Sigurătatea,oare ce parfum poartă? Frica,da frica...știu că miroase a pi--t! În minte îmi răsună glasu-i vesel,cu o tenta cinică,vorbele:dar unde ai fost? un joc infantil,cuvinte spuse pentru a rupe monotonia,răgaz să ne căutăm ideile,ac ce perforează aerul serios pe care începem să-l inhalăm cu o silă mascată de zâmbete cretine... zâmbetul,dulce paravan al prostiei noastre; Unde ai fost?e întrebarea obsesivă cu care mi-a rămas iubirea în minte... Mâine,o altă zi ,aceeasi plictiseala;mi-e dor de muște,de bazâitul lor spurcat,tânjesc după o puternică durere de cap,mi-e dor de suferința,arde în mine setea de a fi bolnav... Suferința fizică e cel mai bun medicament pentru dragoste,foamea e cel mai bun leac pentru toate,timpul e cea mai cruntă durere,exista doua tipuri de boli în privința timpului:\"hipertimp\" și \"hipotimp\",eu sufăr de amândouă.