Poezie

monolog cu un pantof

1 min lectură·9 septembrie 2007

Mediu

Monolog cu un pantof

Rânjești la mine de o săptămână

Crezând c-o să mă-ndupleci iar și iar

Dar crede-mă că nu mi-i îndemână

La șapte zile să te tot repar.

Nici să te rabd nu cred c-o să mai pot

Ca mai făcut de râs la toată babă,

Þii limba atârnată de un cot

Și-n loc de talpă am rămas cu laba.

Cum aș putea să îți vorbesc frumos

Când în călcâi m-ai ars c-o bătătură

Și m-ai întors cu tot ștaiful pe dos…

Abia mă-abțin să-ți trag o înjurătură.

Eu te-am purtat cândva drept țol de gală

Și-acuma tu mă faci de caterincă

Umplând desculț precum umbla Păcală,

Bine-ar fi fost dacă erai opincă.

Mi-ajunge atâta of și-atâta of,

Nu mai suport să fiu un ,,coate goale’’,

Îmi bag picioru-n tine de pantof

Și chiar de-i toamnă eu trec la sandale.

Pare banal dar nu-i deloc o glumă

Un cui în talpă doare-ngrozitor…

Martirizat de un papuc de gumă

Mă las de mers și mă apuc de zbor.

001.390

Iftime Vasile. “monolog cu un pantof.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iftime-vasile/poezie/1743285/monolog-cu-un-pantof

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.