Iubitii mei,
incruntarea inimii ma face
noapte alba,in intuneric efemer.
Ma poarta la visul cel dintai,
al mortii straja.
Nimeni in jur-
nu-mi cere sa cer,nici sa fiu,
ori sa cant sub
Daca stii sa ma privesti,
Printre randuri sa gadesti,
Ce-mi clipeste printr-o umbra
E ce lasa-n drum o urma.
Daca stii sa calculezi,
Greul tot care il vezi,
Pe o parte ca alearga
Fara parte
Dezamagirea -o frunza uscata,desprinsa de copac,
Intr-o toamna tarzie.
Isi canta deznadejdea pe o coarda vie,
In gandurile-i cum ar fii fost.
Insa toti calcand-o,
Ii arata ca nu este vreun
Pe o scara uscata,
A saptea treapta
E prima din care,
Se cere,o urcare.
Vazand ca nu mai vine
Intamplarea-tine zavor
Pe-un funerar trist,
Zamislit din incolor.
Cazand de frica sa
Pe imprumut din prima zi
O furnica stand la panda,
Sa nu fie ziua inca,
Cand s-o prind.
Asterne-n jur un visator
Ce se plimba intr-o scena
Ca sa vie ziua ferma,
Sa-l intind.
O culuoare pe
Strange-ti mastile din fata mea.
Capteaza o privire si,vino,
Sa-mi prelungesti povestitorul
Facand o amintire.
Nu-mi arunca in stanga,
Ce in dreapta mai
Nimicul
Acesta era.La inceput,semnificati-ai,apoi constructiva...din ce in ce mai mult.Alesa din toate cate ceva,apoi cate toate,apoi nu mai era nimic inafara de
Așteptam parcă de mult...acest sfârsit.Cu țigara în mână și berea în față,mă gândesc,cât de groază mi-a fost de...acest,sfârșit!
Nu doar faptul ca speram să nu se termine vreodată,m-a
Ieri era...ciudat,dar era...puțin mai cald.Deși mai multă umbră pe chipul tău,totuși,mai puțină...disperare.Mai multă sinceritate!-chiar dacă niciodată față de tine,era față de o lume
