Nimicul

Nimicul

Acesta era.La inceput,semnificati-ai,apoi constructiva...din ce in ce mai mult.Alesa din toate cate ceva,apoi cate toate,apoi nu mai era nimic inafara de el...nimicul,acest,incert neplacut,trait,satisfacut prin el insusi,pana la umplerea paharelor,lumilor si tot ce imi puteau vedea ochii,ca inconjoara.

Cand m-am trezit ca inseamna pentru mine totul,hipnotismul de condoleante l-am ales sa-mi fie ca sprijin:-nestiind ca el e...tot nimicul,cel ales si cel vazut in cele din urma,cu ochii mei,cu ochii fiecaruia in privirea mea.

Evitand o intalnire cu visatorul ceva,ratacirea sortii,nu ne fac pe drum nici vii,nici morti.Adulmecand ici,colo cate un vis,inchidem ochii ca sa stim ca e interzis.Doar subinconstienta sora ce ne mai aduce aminte,caci printre randuri mai sunt si cuvinte...lasa-te de noi pentru ce-am trait,sa stim,sa nu uitam pentru ce-am venit.

Gandul pe gand se contrazice la fel ca si omul,nestiind ce-i da,ce-i nu,aducand in prag destinul comic,ce-i da la fiecare-un sens.

Dar vai!,daca nu ti-ai facut plinul,si nici curaj macar,ca sa incerci.