Poezii

Iubitii mei, incruntarea inimii ma face noapte alba,in intuneric efemer. Ma poarta la visul cel dintai, al mortii straja. Nimeni in jur- nu-mi cere sa cer,nici sa fiu, ori sa cant sub

Daca stii sa ma privesti, Printre randuri sa gadesti, Ce-mi clipeste printr-o umbra E ce lasa-n drum o urma. Daca stii sa calculezi, Greul tot care il vezi, Pe o parte ca alearga Fara parte

Dezamagirea -o frunza uscata,desprinsa de copac, Intr-o toamna tarzie. Isi canta deznadejdea pe o coarda vie, In gandurile-i cum ar fii fost. Insa toti calcand-o, Ii arata ca nu este vreun

Pe o scara uscata, A saptea treapta E prima din care, Se cere,o urcare. Vazand ca nu mai vine Intamplarea-tine zavor Pe-un funerar trist, Zamislit din incolor. Cazand de frica sa

Pe imprumut din prima zi O furnica stand la panda, Sa nu fie ziua inca, Cand s-o prind. Asterne-n jur un visator Ce se plimba intr-o scena Ca sa vie ziua ferma, Sa-l intind. O culuoare pe

Strange-ti mastile din fata mea. Capteaza o privire si,vino, Sa-mi prelungesti povestitorul Facand o amintire. Nu-mi arunca in stanga, Ce in dreapta mai

Nimicul Acesta era.La inceput,semnificati-ai,apoi constructiva...din ce in ce mai mult.Alesa din toate cate ceva,apoi cate toate,apoi nu mai era nimic inafara de

Cum Asa am spus sa se cheme, Si l-am chemat prost. La o vorba-n vant, Un timp fara rost. Caci el clipea,aievea Cand nu eram atenta....

Ieri era...ciudat,dar era...puțin mai cald.Deși mai multă umbră pe chipul tău,totuși,mai puțină...disperare.Mai multă sinceritate!-chiar dacă niciodată față de tine,era față de o lume