Poezie
din picioare
1 min lectură·
Mediu
eu am văzut
o babă care fuma și conducea un troleibuz
era îmbrobodită și o făcea tare bine
eu am văzut un afiș costea iartă-mă
pe un magazin și mi-am astupat fața
iar când m-am ridicat voi ați fost iertați
eu am născut lumea asta din picioare
uitându-mă de sus
cum oamenii mor în fiecare zi
cum ei își planifică weekendul
și mor
eu am zis aici
că întodeauna cineva iubește
din ură cineva de frică
cineva din prostie și din lipsă de bani
dragostea este un aer cald un abur
ce iese din gura mea
din mine iese o lume întreagă
eu am văzut că
aici este o ploaie
ea este ca o sângerare
ca o zi în care ați căzut de undeva de sus
lovindu-vă puternic de pământ
și ați strigat mult timp sughițând și înjurând stelele
eu știu unde gândurile se adună
și ele pot să vă nască
ele pot să vă ucidă
044382
0
Mă cam pui la zid cu poemele astea ale tale. L-am citit și pe acesta și mi-am zis: bine, și aista-i foarte bun și am dat să trec mai departe. M-am oprit însă și m-am întrebat: dar ce va zice lumea despre mine că am trecut pe lîngă un poem atît de bun și n-am lăsat semnul aprecierii mele. L-am mai citit o dată. Am observat că iese din te miri ce! Iese tocmai de acolo de unde nici nu te aștepți că ar putea să iasă un poem!
„ea este ca o sângerare
ca o zi în care ați căzut de undeva de sus
lovindu-vă puternic de pamânt
și ați strigat mult timp sughițând și înjurând stelele”
Oricît le-am înjura, eu nu pot trece pe-alături fără să pun o stea pe zidul însîngerat de poemul strigătelor tale!