Cred în liniștea eternă care suflă iar în piept, nu mai caut; ce să caut?
e același cântec vechi,
aspru , rece sună gândul- curtezan nesăbuit,
nu mai caut seri de mai,
nu mai cer să mă despart
Altar pentru TINE
amintirile ce învelesc coșmarul zilelor ce le strecor,
caută să închine jumătăți de măsură întregului univers fără să cerșescă un cost, o doză de surâs.
aveam țeluri înalte,
flori de alabastru
cu miros de flori de măr și al șoaptelor abis,
ai crescut tu tribadur,
ce demult te-ai opintit,
pe al coastelor ei mal ,
fără să gasești un dor
care să îți făureasca
