Poezie

flori de alabastru

2 min lectură·6 aprilie 2010

Mediu

flori de alabastru

cu miros de flori de măr și al șoaptelor abis,

ai crescut tu tribadur,

ce demult te-ai opintit,

pe al coastelor ei mal ,

fără să gasești un dor

care să îți făureasca lauri,

un vestit urlat de șoim ,care,

să îți războiască grauri

așa plângea adesea Dephne, zeița care s-a uscat,

în al frunzelor suspine, de pe dealul ruinat

astăzi, el, trecând pe-acolo, un cocon nesăbuit

vede în genunchi copile, strângând piertițu-n palme,

și cu lacrimile line udând versul răgușit

le întreaba fără noimă, cui vă închinati voi doamne?

doar nu credeți ipohondrii care transformau în mare

orice pârâiaș secat și în plante vorbitoare orice sentiment negat?

rușinate, cu basmalele legate, copilițe, chiar zeițe

ce plângeau a lor maestră, că se frânge ca o frunză

peste patima celestă,

au urnit atunci privirea, au facut trecut- prezentul

și au înviat devreme boala celui sceptic mândru,

trândăvind prin flori de lotus sentimentele-i pagâne

ale foameni, din amurul tinereților creștine

am țesut eu alabastru, în al sufletului grindă,

astăzi, tu zeiță scumpă te agheți de-a mea beție

terfelind a mea mocirlă de pe flori , din cochilie.

respirând amarul veșnic , voi fi lira lui Orfeu

care poartă dorul greu și amarul unui zeu.

001.279

Horju Eleonora Justina. “flori de alabastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/horju-eleonora-justina/poezie/13935870/flori-de-alabastru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.