La început a ta iubire, am crezut că e frumoasă
Acum îmi dau seama că e de natură veninoasă,
Am avut percepții diferite, iubirea noastră-i dureroasă
Apari pe neașteptate prezența ta este
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe
Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare?
Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare,
Prea multe cuvinte și semne, privesc cu
Îmi închid ochii, fără speranță prezența ta apare,
Iubirea noastră mă bântuie, fantoma ta nu dispare;
Decizia ta a fost să mă părăsești, decizia mea nu a existat.
Mă frustrează că ești bine, că
Trăiesc pentru că nu pot să mor
Stau și sufăr, nu cer ajutor,
Mă cuprinde ușor teama
Tot ce văd e disperarea;
Poate într-o altă viață,
O să încerc de dimineață
Să mă schimb câte puțin,
Sper că
Încă o zi în care plouă,
Ploaia vrea să mă curețe de patimi;
Orașul meu este invadat de lacrimi,
Lacrimile unui sine care este obosit
Văzând doar tristețe pe geamul aburit;
Lacrimile unui sine
Iubire și ură, atât de diferite, dar atât de asemănătoare,
O linie prea fină ce le desparte, o privire înșelătoare,
Nu au voie să se întâlnească, nu știu ce vor procrea
Mă sperie necunoscutul,
Un ultim plâns, o ultimă lacrimă
Mă sting privind această crimă,
Ți-am privit corpul fără suflet
Dacă pleci rămân incomplet .
Cade cerul pe mine și strig:
„Nu o lăsa singură să-i fie frig,
Te
