Trăiesc pentru că nu pot să mor
Stau și sufăr, nu cer ajutor,
Mă cuprinde ușor teama
Tot ce văd e disperarea;
Poate într-o altă viață,
O să încerc de dimineață
Să mă schimb câte puțin,
Sper că
Un ultim plâns, o ultimă lacrimă
Mă sting privind această crimă,
Ți-am privit corpul fără suflet
Dacă pleci rămân incomplet .
Cade cerul pe mine și strig:
„Nu o lăsa singură să-i fie frig,
Te
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe
Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare?
Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare,
Prea multe cuvinte și semne, privesc cu
La început a ta iubire, am crezut că e frumoasă
Acum îmi dau seama că e de natură veninoasă,
Am avut percepții diferite, iubirea noastră-i dureroasă
Apari pe neașteptate prezența ta este
Îmi închid ochii, fără speranță prezența ta apare,
Iubirea noastră mă bântuie, fantoma ta nu dispare;
Decizia ta a fost să mă părăsești, decizia mea nu a existat.
Mă frustrează că ești bine, că
Iubire și ură, atât de diferite, dar atât de asemănătoare,
O linie prea fină ce le desparte, o privire înșelătoare,
Nu au voie să se întâlnească, nu știu ce vor procrea
Mă sperie necunoscutul,
Încă o zi în care plouă,
Ploaia vrea să mă curețe de patimi;
Orașul meu este invadat de lacrimi,
Lacrimile unui sine care este obosit
Văzând doar tristețe pe geamul aburit;
Lacrimile unui sine
