Poezii

Trăiesc pentru că nu pot să mor Stau și sufăr, nu cer ajutor, Mă cuprinde ușor teama Tot ce văd e disperarea; Poate într-o altă viață, O să încerc de dimineață Să mă schimb câte puțin, Sper că

Un ultim plâns, o ultimă lacrimă Mă sting privind această crimă, Ți-am privit corpul fără suflet Dacă pleci rămân incomplet . Cade cerul pe mine și strig: „Nu o lăsa singură să-i fie frig, Te

Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare? Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare, Prea multe cuvinte și semne, privesc cu

La început a ta iubire, am crezut că e frumoasă Acum îmi dau seama că e de natură veninoasă, Am avut percepții diferite, iubirea noastră-i dureroasă Apari pe neașteptate prezența ta este

Îmi închid ochii, fără speranță prezența ta apare, Iubirea noastră mă bântuie, fantoma ta nu dispare; Decizia ta a fost să mă părăsești, decizia mea nu a existat. Mă frustrează că ești bine, că

Iubire și ură, atât de diferite, dar atât de asemănătoare, O linie prea fină ce le desparte, o privire înșelătoare, Nu au voie să se întâlnească, nu știu ce vor procrea Mă sperie necunoscutul,

Încă o zi în care plouă, Ploaia vrea să mă curețe de patimi; Orașul meu este invadat de lacrimi, Lacrimile unui sine care este obosit Văzând doar tristețe pe geamul aburit; Lacrimile unui sine