Poezie
Caii de pe colinele Romei
1 min lectură·
Mediu
Poc-poc pocnesc din degete-n rai ursulinele.
Nu mi-am tăiat de-o săptămână unghiile de la
mâini –
zgârii cu ele-n cenușa de la rădăcina merilor
litere fără grație și trecut.
În grădina publică anarhiștii fac vărsare de sânge.
Mi s-a întors pielea pe dos -
limba-mi spânzură de-un cot
după gustul ierbii țepoase
de la izvorul amărăciunii…
Caii de pe colinele Romei visează să galopeze-n biserică.
Ca pasărea țesător, la-ndemnul „impresiilor difuze de zi liberă”,
improvizez din paie și din lut
fata jumătate de creier, jumătate de ștergar ud
ce-mi biciuiește zeii confuzi.
Mâine e marea-mbarcare.
N-au voie să urce pe vapor
metafizicii irascibili,
domnișoarele „între ziua a cincia și a douăzeci și cincia de ciclu”
și îngerii ce sfâșie oasele omoplaților.
002.465
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- holobaca gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
holobaca gheorghe. “Caii de pe colinele Romei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/holobaca-gheorghe/poezie/229589/caii-de-pe-colinele-romeiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.